A venit într-un târziu
pe o aripă de vânt,
o culoare de nor viu
ca o umbră de pământ
răsfirată peste gând
de o mână-nmiresmată,
frumusețea ta uitată
de pudoare, într-un veșmânt
Inima-mi de ciocolată
a zâmbit de sub mormânt
și, făcând privirea roată
ca o pasăre uitată
neuitată de cuvânt,
ți-a supt sufletul de fată
Diminețile de rouă,
căutând muguri subțiri,
au lăsat în urmă miri,
mângâind cu-ntâia-vară
pietrele de sub arghiri,
și-a rămas în freamăt trupul
mirosind a trandafiri...
13 aprilie 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu