PEREGRIN
Dup-al vieții joc, dramă și-ironie,
m-ascund în poeme ca să uit de clipă,
încuiat cu-n lacăt de vara pustie
zbor pe cercuri false-n singura aripă
Tot umblând prin lume să-mi înșel destinul
pe-un traseu sinistru, fals și omenesc,
am văzut că-n demoni rege e veninul,
care veșnic este, chiar de spun: iubesc!
Vânând bucuria ce-o trăiește-un pom
când așteaptă-n freamăt ziua înfloririi,
peregrin ce cată adevăr în om,
am găsit cenușă ținând loc iubirii...
27 ianuarie 1989/8 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu