Mergând fără țintă
prin noaptea ploioasă,
se-ntunecă gândul
fugit de acasă
Se stinge speranța,
se-ntunecă luna,
e noapte în suflet
și plouă întruna
Mergând fără țintă
mi-e gândul la ea,
departe-i de mine
lumina din stea
Hai, vino odată!
pot sta și pe loc,
de-o viață aștept
un dram de noroc
17 octombrie 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu