Cred c-a-nceput să ningă pe la noi
cu fulgi zglobii, pufoși și moi,
pe coșuri ies fluturi de fum,
copii cu sănii sunt pe drum
Se-aude bunul bucuros:
”A nins dumnezeiește de frumos!”
E ca un rai grădina noastră,
ne bate-o zână la fereastră
De sub troiene se ridică satul,
trec gospodari de-a lungul și de-a latul,
își fac cărări c-o inimă curată,
copiii duc oițele la apă
Se zbate soarele-n fereastră
și luminează casa noastră,
pe culme neaua strălucește
și ninge-n noi dumnezeiește
Se lasă înserarea mută,
tăcerea frigul îl ascultă,
adorm sub nea munții de piatră,
doar câinii se aud cum latră
O, Doamne, sunt așa departe,
un cer albastru ne desparte,
dar știu că-n ulița cerească
m-așteaptă casa părintească...
1 Decembrie 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu