Prin noapte vin demoni arzând
din mine cu nori să se-adape,
vin cu un tren deraind
la margini răzlețe de pleoape
Se scutură fruntea sortită
să plângă străpunsă de dor,
și briza, de noapte strivită,
se-ncuie în primul vapor
Miros dezarmant privirile arse,
tăiate cu-n șiș de argint,
cu fața spre moarte întoarse
se tem că toți îngerii mint...
E zloată cumplită afară,
prăpăd e-napoi și-nainte,
plecarea din timp o să doară
pe-o stradă pierdută în minte
5 iulie 1990/12 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu