Cine plânge peste noapte asudând a libertate?
Este poate mortul liber să se vândă la mezat.
Ce mai faci, iubito dragă, în cămașa ta de noapte?
Te gândești cumva la mine sau în freamăt te-ai culcat?
Ai cumva, în noaptea asta, un bilet și pentru mine,
Să mă-nfrupt din taina ascunsă a luminii dintre sâni?
Am să vin în zori de ziuă când culorile-s virgine,
Și-am să te privesc sălbatic, ochii mei vor fi stăpâni
Norilor le este teamă să coboare raiu-n casă,
Să sărute blând lumina și s-o soarbă într-o clipă,
Te iubesc cu disperare, amintirea ta m-apasă,
Hai, întinde-n vise mâna s-o prefacem în aripă!
Să rămânem împreună, să murim ca-ntâia oară,
Scuturând mireasma vieții într-o lume trecătoare,
Gândul tău la mine-n suflet, nemurirea o strecoară,
Eu nu am uitat de tine, tu călătorești prin soare
Cine plânge de cu ziuă asudând a fericire?
Este poate gândul liber să iubească în păcat,
Te-ai ascuns de tot, iubito, invadând o amintire,
Tu, ființa cea rebelă, dintr-un zori întârziat
Ai acum, în clipa asta, o culoare pentru mine,
S-o privesc nebun de spaimă, fericit și disperat?
Dacă ai, rămâi acolo, în castelul în ruine,
Unde și-n cealaltă viață îngerul te-a așteptat ...
31 august 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu