CURG LACRIMI DIN ABECEDARE

 

Copiii țării sunt săraci de tot, 
n-au bani să-și cumpere hăinuțe,
părinții, martori la complot,
își cară timpul în căruțe

Copiii noștri află tot mai rar
 ce sfinți îi priveghează-n calendare,
și-acceptă soarta ca pe-un dar,
curg lacrimi din abecedare

Privesc vitrinele-ntristați
și pofticioși ca nevinovăția,
voi, oameni mari, de ce-i sfidați?
de ce le-asasinați copilăria?

La margine de Orient
ei vor de câțiva lei bomboane,
în zâmbetul de înger inocent
coboară sfinții din icoane

Și, uneori, sunt și bolnavi de SIDA,
nu știu cu ce sunt vinovați,
ei nu cunosc mânia, nici obida,
se nasc impuri și nu pot fi salvați

Părinții lor atipici poartă vina
că au în sânge virusul fatal,
că au uitat că ei le sunt lumina
purtându-și măștile de carnaval

Măcar să nu le-ndatorați pământul,
aceasta este țara lor,
din viitor îi bate vântul
stârnit de lașitatea voastră, corbilor

Lăsați copiii țării-n pace,
să crească precum cerbii din Carpați,
când steagul României s-o desface,
să-l ducă-n luptă un popor de frați...

10 decembrie 1991/20 februarie 2020