Amurg

”Erai din povești și acum ești la fel, 
doar c-ai albit pe la tâmple, 
ți-aș trece mâna prin păr
dar n-aș ști ce-o să se întâmple”

Așa-mi spuse lumina amiezii
și-un soare flămând mă sorbea nemilos, 
dar nu mă puteam răzvrăti
împotriva trecerii prin timpul frumos

Apoi, dintr-o dată, iertarea s-a scurs,
și-am căzut surprins în mirare, 
au zburat îngerii spre locul știut
dintr-un timp care doare

Numai clipele au rămas în retină s-asiste
cum din mine mă scurg,
ca o noapte polară
dinspre lumină înspre amurg


2 august 2018