Noi ne-am iubit și-n viața viitoare

Octombrie își despletea amarul,
cădeau din gene frunze-nsângerate,
iar tu ardeai aprinsă de amnarul
ce inventa săruturi vinovate

Noiembrie a curs prin brume
doar înainte și înapoi,
și-n vraja asfințitului de lume
ne-a copleșit pe amândoi

Decembrie ne-a nins direct pe cord
cu flori de măr din raiul sincer,
n-au fost secunde-n dezacord,
ți-am fost ninsoare, mi-ai fost înger

Și au trecut mirările surprinse
din pieptul meu în pieptul tău,
și au rămas acolo prinse
să te-ocrotească de-orice rău

Dar desfrunzirile ne-au fost trucate
de timpul inocenței prea grăbit,
și fără explicații așteptate
un demon de zăpadă te-a răpit

Cu greu mi-am smuls secundele din hume,
dar sufletul mi l-am întins pe jos 
ca-n vraja asfințitului de lume
să-i fie bine omului frumos

Niciun drum nefiresc să nu-l doară
să nu-l sugrume marele deșert,
povestea de iubire să nu moară,
să pot să te acuz și să te iert

Că nu se poate să nu fim pereche
după suprema destrămare,
iubita mea dintr-o icoană veche,
noi ne-am iubit și-n viața viitoare


31 august 2018