Noi nu suntem doi oameni de zăpadă obișnuiți

Îmi trec prin fața inimii, cu duioșie,
pașii tăi nevăzuți, neauziți,
merg pe un drum ce duce spre mine;
noi nu suntem doi oameni de zăpadă obișnuiți

Mergem prin noi cu o sanie albastră
la care trag doi fulgi de nea,
undeva trebuie să fie o inimă aprinsă
ce-nseninează noaptea mea

Ți-o împrumut ori de câte ori simți
că ai nevoie de mai multă lumină,
să traversezi noaptea polară
spre întâlnirea divină

Undeva, foarte aproape de tine, 
arde rugul albastru de flori,
acolo mă găsești negreșit,
cotropit de ninsori

Poți să te-ascunzi în retină
printre fluturi nevăzuți, neauziți;
orice ar spune astrele, 
noi nu suntem doi oameni de zăpadă obișnuiți


10 august 2018