Prințul invizibil

Voi ieși din visul de-altădată,
ca un soldat târându-se pe brânci,
cât m-au durut plecările tale
dinspre mine spre tine, atunci...

Acum ar fi nedrept să-ți strig făptura,
când nu mai poți, de spaimă, să-mi răspunzi,
se dau în mine îngerii de-a dura
și tu de viața noastră te ascunzi

Nu ai soluții, doar bilanțuri,
e mult prea rece veacul, și-i concret, 
de bună voie m-am legat în lanțuri
de care te-ai apropiat încet

Și parcă pare imposibil
să arzi pe-același rug de flori,
îți sunt doar prințul invizibil
care mai moare, uneori...

6 august 2018