Dosarul de cadre al iubirii

Ne întrebăm adeseori ce s-ar fi întâmplat

dacă 

pe lângă frumusețea tinereții

am fi primit ca bonus

și puțină înțelepciune,

dacă, 

în locul tăcerii, 

ne-am fi deschis sufletele

și nu ar fi rămas cuvinte suspendate

în golul din jur

Oare am mai fi făcut atâtea greșeli?

Unii au noroc, li se acordă o nouă șansă

până ajung la capătul drumului interzis

Cei mai mulți 
nu-și pun niciodată întrebări,

dar există o specie de om 

căreia-i pasă de alcătuirea lumilor paralele,

de întuneric și lumină, de greșeală și iertare

Candidează la umanitate, dar, de fiecare dată,

i se respinge dosarul de cadre 

din motive procedurale

Scotocindu-i trecutul, s-a descoperit

că, din banale confuzii, a sfâșiat 

în piața publică, drapelele iubirii

Poate, dacă n-ar fi renunțat la el însuși,

încă de pe vremea când locuia într-o inimă neprihănită,

i s-ar fi acordat o a doua șansă:

Dar viața e dură, tovarăși, vinovații sunt poftiți

să coboare din trenul vieții

și să-și continuie călătoria prin ei înșiși,

pe jos

Pe curând, iubito,
deși 

niciodată n-ai făcut vreun semn de întoarcere,
niciodată 
n-ai fluturat mâna la fereastra vieții noastre!

Poate ți s-a părut dosarul de cadre

prea stufos.

L-au falsificat, de la un capăt la altul,

tăcerea, spaima, uitarea;

dușmanii de clasă ai iubirii

2 august 2018