Dacă nu ar rămâne cuvinte nespuse,
suspendate în golul din jur, în noaptea polară,
viața noastră ar fi mai frumoasă, Iisuse,
n-am mai sorbi o cafea atât de amară
Jumătățile de cuvinte nu întregesc adevărul,
intențiile n-au nicio relevanță,
mor regizorii și actorul
n-are drept de recurs la nicio instanță
Când tăcerea e-nvinsă și trimisă la ocnă,
se schimbă peisajul cu ierni indecise,
se-aprinde un soare în sufletul-bocnă
și-nfloresc în retină lalele ucise
Tot golul din jur dintr-odată dispare,
ce părea mort e cu-n secol mai viu,
se-aprind în aortă, din nou, felinare,
și cântă orchestra un cântec pe care nu-l știu...
16 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu