Te-aș omorî, dar mi-ar fi dor de tine...

Nu ți-am spus niciodată cât mi-ai lipsit
de când ai plecat în alt loc, 
n-ai știut cât de mult te-am iubit,
n-ai știut ce se-ntâmplă deloc

Am șezut și am plâns vieți în șir
că-mi lipsea ceva și nu știam ce-mi lipsește, 
după fiecare cădere-n delir
auzeam tăcerea ta cum vorbește

O, de atâtea ori am simțit cum se ține 
un curcubeu de cerul sufletului meu;
”Te-aș omorî - mi-a zis- dar mi-ar fi dor de tine,
atât de dor că aș muri și eu...”

Doar închide ochii și rămâi aici, 
nu mai pleca luând cu tine prea-plinul,
există un loc în suflet unde plâng licurici,
niciodată cel ce-a plecat, niciodată străinul

Ți-am spus oare că te-am visat noaptea trecută?
erai lângă mine, pe scara de piatră albastră,
erai așa de frumoasă și așa de tăcută
ca-n cealaltă viață a noastră...

Te-am îmbrățișat lăcrimând
până când timpul s-a prefăcut în țărână,
iar ție, cea mai iubită femeie de pe pământ,
ți-au crescut aripi și am zburat împreună


15 august 2018