Mai lasă-mă puțin

Uneori se întâmplă miracole,
de nicăieri se-ntorc florile gingașe,
ce emigraseră dinspre orașe
cu-ntâia primăvară,
cu steaua polară

Respiră prin petale, 
prin vechile priviri,
împrăștie-n aer
parfumul primelor iubiri

Și atunci amurgul se scutură 
de păsări de pradă,
aripile țâșnesc dinlăuntru,
ia-mă de mână, iubito,
și lasă-mă înăuntru să intru

Să stăm așa, ca doi inorogi, 
la gura sobei, printre pisici,
să ningă cu îngeri ologi
doar când lipsești de aici

În rest, să stăm îmbrățișați,
o secundă, o oră, o lună, o viață,
nu mă trezi, mai lasă-mă puțin
în visul tău de dimineață...


28 august 2018