Nopțile sunt mai lungi și pun întrebări
de când întâmplările prime
ale corăbierilor întorși de pe mări
au năvălit cu furie oarbă în mine
Nici jucăriile de pluș nu mai dorm,
mă privesc și mă-ntreabă ce fac,
îmi roade din suflet un șarpe enorm
mă zvârcolesc de neputință și tac
Prin războiul otrăvii din sânge
ce-mprăștie fecundele gânduri,
un înger plecările-și plânge
sufocat în sicriul de scânduri
Ce-ar mai fi de făcut, când nimic nu-i posibil,
prezentul împarte venin,
e nevoie de ceva incredibil
să-i dăm un refresh la destin
Dar nopțile lungi pe suflet apasă
de când întâmplările prime
ale corăbierilor întorși acasă
au năvălit cu furie oarbă în mine
2 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu