Ai mai plecat din tine și-altădată
neînțelegând nici tu ce s-a-ntâmplat,
cu luna aceea drogată
ce sufletele ne-a amanetat
Se pare că ți-a fost pe lume bine,
lumina te-a-însoțit ca un totem,
și de la mine pân la tine
n-a existat niciun blestem
Dar nu a fost cum trebuia să fie,
magia de-nceput și de sfârșit
îți aparține numai ție,
că nelumesc de sincer te-am iubit
Și dacă ai să pleci din nou în stele,
ca să privești ce-i omenesc, de sus,
îți dau tribut tot restul vieții mele
din răsărit și până la apus
20 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu