La porțile albastre ale sufletului
stau de veghe, ascunși în lanuri de grâu,
timpul tău și timpul meu, iubito,
și-un cal de zăpadă ce-înoată în râu
Timpul tău macină secunde la moară,
timpul meu vrea o dispensă de-un veac,
urmele calului prin aortă-or să doară,
și-n iluzia ta mă prefac
Vin pescarii de oameni să vâneze la copcă,
animale cu blană, înghețate în râu,
numai tu îmbarcată-ntr-o lotcă,
stai ascunsă printre macii din grâu
care cresc prin frigul apatic,
dar te-asigur că nu vei vedea,
calul de zăpadă, sălbatic,
cum frământă pustiul din inima mea
16 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu