În raport cu licuricii mari și mici, politicianul român suferă de complexul milogului. În schimb, acasă, în spațiul carpato-danubiano-mafiotic, se manifestă în toate detaliile complexul brutei. Cred că nu există în teoria involuției omului o specie mai scârboasă decât politicianul român. Incult, ranchiunos, hoț, arghirofil, infatuat, cu o percepție deformată asupra realității, fără coloană vertebrală, fără bun simț și fără vreo urmă de morală, diletant, fără instinct de conservare, vrăjmaș al viitorului țării sale, omul de grotă împrăștie de jur-împrejur sifilisul politic, otrăvind sângele societății românești. Singura lui ocupație mintală e să nu fie prins la furat și, dacă, totuși, potera își face datoria, să nu fie pedepsit. Nu fură de foame, ci dintr-o pasiune mistuitoare. Îndeasă pe jgheab tot ce-i iese în cale. Pare o jigodie hămesită, dar are bârlogul plin de provizii. Nu-i este sete, dar și-a transformat gâtul în pâlnie de argint. Nu rezistă la o simplă dictare, dar are CV-ul burdușit cu doctorate. Disprețuiește tot ce-i este superior. Omul de cultură este considerat dușmanul natural. N-are nicio relație cu Dumnezeu, dar vorbește în numele Lui la slujbele bisericești televizate. Fură cu seninătate din buzunarele copiilor, dar în campaniile electorale îi mângâie cu dexteritatea unei cobre aflate în preajma victimei. Solicită respect, nu pentru ceea ce sunt ci pentru ceea ce cred că sunt, dar ei se comportă ca niște golani. Mint și când dau bună ziua și când se uită în oglindă. Politicianul român e acel vierme intestinal care de Ziua Națională se strecoară în trupul națiunii colorându-se în roșu, galben și albastru. Dar România e o țară atât de frumoasă și de iubită de Dumnezeu încât toți acești gândaci de Colorado, toate aceste omizi, toți acești boschetari mascați, toate aceste boarfe second hand, n-au putut-o murdări definitiv. Da, viperele crescute la sân, vor s-o sugrume, să-i inducă boala mortală a sărăciei, să nu mai existe o Românie frumoasă precum soarele de pe cer. Și dacă pentru asta ar trebui să ne omoare sau să ne alunge pe toți de la vetre, o vor face fără nicio urmă de regret, sprijinindu-se pe hoardele străine. Complexul milogului, umil cu licuricii, josnic cu românii, șubrezește zilnic temelia acestei țări. Dar n-o să-i lăsăm să ne strivească. Va veni ziua socotelilor și o să tragem apa după toate gunoaiele Fanarului. Încă mai există material didactic ca să-i înălțăm în țepe, după rang. Chiar dacă celor mai mulți dintre ei o să le placă, vom aplica până la capăt hotărârile venite din fundul Curții Constituționale. Să nu ziceți că nu v-am spus, mișeilor! * Cică pe mapamondul lumii globului pământesc există circa 3000 de oameni care nu bagă nimic la jgheab, iar șoseaua gâtului e veșnic uscată. Le e de ajuns să se bunghească la soare și le dispar, de parcă n-ar fi fost, și setea, și foamea! Asta cu mâncarea o putem înțelege, oricum e un fel de fudulie erotică, un moft, un pamplezir, dar p-aia cu lichidele o combatem cu argumente irefutabile (Ce cuvânt frumos! Poate-i ridică miliția certificatul de înmatriculare! Ar fi bine să fie atent pe unde umblă!). Și nu credem. Cel puțin la noi, la români, așa ceva este imposibil câtă vreme, încă din primii ani de viață, oamenii sunt educați conform principiului aristotelic ”Bei, mori! Nu bei, mori!” Așa că aceluia care împrăștie asemenea știri scandaloase, le răspundem prin vocea filosofului de gazon Gheorghe Hagi: ”Autocritica el să și-o facă” * Totuși, o specie de autotrofi există și la noi, în zona crepusculară a Palatului Parlamentului Rușinii Naționale. În limbaj popular li se spune autoscrofi...* În fața Ministerului Injustiției a fost descoperit un șarpe, altul decât domnul ministru. Descoperitorii au fost câțiva ziariști acoperiți, de aceea nimeni nu înțelege de ce mai era nevoie de încă o reptilă pitulată printre boscheți. * Societatea s-a grupat în două tabere, pro și contra șoferului cu număr deosebit la mașină. Unii vor să-i dea clanță PSD-ului (vă rugăm să observați eleganța exprimării!), alții vor s-o ia cu mâna. E o bulibășeală de nedescris, parcă-i o nouă revoluție sexuală (tot cam așa a fost și în decembrie 1989). Nici nu mai contează că inflația s-a fixat la 5,4%, cu tendință de creștere, că prețurile și-au înfipt ghearele în buzunarele noastre, că toată tabla de valori s-a răsturnat. Toată lumea vrea să dea și să ia clanță. Vai de capul vostru! Și mai vreți ca profesorii să facă educație în școli! Ca să parafrazăm un mare scriitor american, au dispărut oamenii civilizați, au dispărut și aceia care i-au văzut pe oamenii civilizați. * Între 1970 și 1989, economia românească a crescut cu 350%, de la 12 miliarde de dolari la 54 miliarde de dolari. Iată că părinții și bunicii noștri au făcut ceva pentru România. Iar generația noastră a risipit cu lejeritate. * Un studiu al cercetătorilor erotici a stabilit că bărbații sunt mai curve decât femeile, adică înșală mai mult, mai repede, mai bine și în procente mai mari (aproape jumătate dintre bărbați față de un sfert dintre femei). Și n-au fost puși la socoteală politicienii fără puță! Care, în ciuda dramaticei realități, își înșală cu religiozitate electoratul * Mihai Fifor, ministrul Apărării Naționale de prostie, s-a dat ganțos la Putin, încercând să-l intimideze cu ”rachetele balistice” de la Deveselu și cu culegătorii de curve de la ”Mihail Kogălniceanu”. Acest băiat bătrân, cât a tăcut, părea că la viața lui vizitase și alte școli decât Școala de Corecție a Vieții. Dar când a deschis gura a făcut curent până la Moscova, deși, de obicei, sensul de deplasare este invers. Trecem peste aspectul că habar n-avea că la Deveselu nu sunt rachete balistice (e, totuși, ministru în Cabinetul Dăncilă, nu poți să-i ceri mai mult!), și că, din punct de vedere militar (nu și politic!) pe Vladimir îl doare-n sistemul de operare de jucărelele de la Deveselu, dar nu putem trece peste faptul că Vifor (așa-l chema pe unul dintre caii lui Ștefan cel Mare; l-a compromis și p-ăsta!), absolvent de filosofie-prostologie, a fost bibliotecar. Păi dacă nici bibliotecarii nu citește, atunci cine? Doamna Viorica? * Olguța este categorică: ”Iohannis este o culme a ridicolului absolut!” Parcă poți s-o contrazici. Marș în tramvai, ridicolule! La muncă nu la-ntins mâna! * Unul Cosmin Butuza a avut o revelație. Cică ar fi bine să ne punem Centenarul, citez cu emoție, ”pe tricoaiele noastre”. Este inutil să mai precizăm că distinsul lingvist e secretar de stat capră în guvernul tovarășei academician doctor indecent Viorica-Vasilica Dăncilă. * Un prostănac de prin Vrancea, sugător politic la țâța statului în expectativă, cu carnetul roșu vizat la zi, i-a acuzat pe românii din străinătate, care vor s-o pună de-un picnic pe 10 august, la București, că sunt ”cerșetorii, hoții și curvele Europei”. Adânc. Acest boschetar cu buci în loc de obraji se preface că nu știe că nobilele profesii enumerate mai sus, foarte bănoase de altfel, sunt înscrise în C.V.-ul oricărui jeg de politician ce și-a înfipt gheara în visteria țării. Acest bou, devenit domn mare, se balegă-n mijlocul drumului doar-doar l-o băga în seamă Joiana când s-o întoarce de la pășune și-l va lăsa liber să pască prin lucernă. * Un sportiv olimpic de la coniac-canoe primește o diurnă de 25 de lei pe zi! Ioana Bran, șefa sportului, a bâiguit că li se dă atât de puțin ca să-și păstreze tenul frumos și piciorul subțire. Bine, ea n-a zis chiar așa, că nu prea are talent literar, dar noi, ăștia de la țară, asta am înțeles. Deși gurile rele au și început s-o compare cu o zambilă, cu intelectul de șindrilă, imaginea ei n-a suferit pierderi ireparabile. Mai poate face gafe, potențialul de creștere este remarcabil. O așteaptă un viitor strălucit. Păi Viorica cum credeți că a început? A luat-o de jos, de la cratiță, și așa, din gafă-n gafă, a devenit o comoară națională. Pamfletarii îi mulțumește și se roagă la instanțele superioare s-o țină sănătoasă. Că, iată, la umbra tufelor de Veneția înfloresc, în toată splendoarea lor, fufele de bani gata. * Oficial, România are 10 000 de milionari în dolari. Neoficial sunt de două ori mai mulți. Restul populației trage mâța de coadă experimentând supraviețuirea. Dacă asta înseamnă capitalismul, înseamnă că nu e bun. * ”Doamna prim-ministru a rămas deschisă ca și la instalare”, mărturisește cu seriozitatea-i de Buster Keaton geto-dac domnul Liviu Dragnea. Păi, ce să zic?! Închideți-o! * Numai s-o nimeriți fiindcă distinsa doamnă este atât de ireală încât atunci când se prezintă nu ești convins dacă-i vorba despre domnia sa sau despre Viorica de la Clejani. * După ce ne-a anunțat că roboții sexuali e pe drum și că ne vor face bucuria cât de curând, Mădălingi Ionescu a halit un ditamai pepenele. Rezultatul? Cinci ore a stat pe tron. La fel ca la ”Wow biz”! * Zăvoranca recunoaște cu sinceritatea-i diavolescă că este fiica lui Lucifer, vărul lui Fane Cârlig de la Bariera Vergului, dar că ar vrea să schimbe tabăra. Îi recomandăm să se regăsească la o mănăstire de taici între două vârste (20 și 30 de cotolani). * Unde, de altminteri s-a recules și Laszlo Tokeș, cunoscutul agent dublu, ori de câte ori se intoxica de la șaorma cu de toate păstrată în condiții improprii, sub burta calului. Dar treaba asta cu ungurii e mai veche după cum a mărturisit sub caznele creației Adi Sfinteș. Care, vorba aia, le știe pe toate, zici c-a fost acolo, ascuns în alcovul vreunei unguroaice * ” Cum în Evul Mediu Gheorghe Funar nu se născuse (din cauza unor procese de conștiință) ca să-i pună cu botul pe labe pe unguri, aceștia își cam făceau de cap pe la conducerea provinciei. Lucru care le convenea de minune mai cu seamă că printre atribuțiile puterii era și aceea de ironizare a românilor. Și cum ironia medievală era foarte la obiect, sensibilizând îndeosebi spinarea, bieții valahi umblau mai mult deșelați. Deși erau șmecheri prin definiție, ardelenii noștri nu prea dădeau replica, fiindcă ironia lor nu era așa de ascuțită să pătrundă partenerul până la prăsele.Istoria Transilvaniei după moartea lui Iancu e șucară rău. Aflată sub dominația Ungariei, care-și băga coada mai mereu în treburile țărilor române, țara dintre păduri produce regulat evenimente în interiorul și în jurul ei. Mai întâi, Matei Corvin se contrazice cu Ștefan cel Mare. Pe motiv că Fane îl urmărește prin țară pe Petru Aron, ucigașul tatălui său, cu scopul medieval de a-i lua viața și pentru că a alungat garda ungurească de la Chilia (1465) cu șuturi în partea nord-atlantică a corpului omenesc. Plus că Fane, tupeist ca toți moldovenii tari în glandă, i-a încurajat pe transilvăneni (îndeosebi pe sași) să se răscoale. Nesăbuita idee a lui Mateiaș l-a dus la un pas de moarte, iar lui Fane i-a adus atâta glorie că nici n-avea unde-o depozita. De altfel, Fane era văzut de transilvani ca fiind singurul gagiu capabil să oprească atacurile turcilor asupra Ardealului. Că otomanii făcuseră o adevărată pasiune pentru această zonă pe care o atacau regulat, o dată la 5-6 ani. Până la urmă, după dezastrul de la Mohacs (1526), o parte din Ungaria este transformată în pașalâc, iar Transilvania o arde ca principat autonom. Adică plătește, începând cu 1541, ca și celelalte țări române, tribut (la început 10 000 de florini) otomanilor. De remarcat că voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya n-a ajuns la lupta de la Mohacs. Mulți ani Zapolya, care dorea s-ajungă regele Ungariei (chiar este proclamat în 1526) se luptă cu Ferdinand de Austria, apelând chiar la ajutorul lui Soliman. Se ajunge până la Viena, care însă rezistă asediului. Zapolya este ajutat și de Petru Rareș care, la Feldioara (1529), zdrobește o armată transilvană de-a lui Ferdinand. În 1538 se încheie pacea între cei doi regi ai unor părți din Ungaria, iar în 1540, Zapolya decedează în urma unui atac de apoplexie. Așa se întâmplă când umbli cu dovleacul plin de fumuri. Conducerea Transilvaniei fu asigurată de omul de încredere al fostului ștab care era, normal, călugăr: George Utyeszenics Martinuzzi. Băgându-se în tot felul de combinații politice, Georgică dă chix. În 1551 este suprimat de austrieci, care fac prăpăd în Transilvania până în 1556, când, cu ajutorul lui Pătrașcu cel Bun din Valahia și Alexandru Lăpușneanu din Moldova, muierea lui Zapolya, Isabella, împreună cu puradelul Ioan-Sigismund se-ntorc la putere. Ionel conduce principatul între 1559 și 1571, perioadă în care recunoaște calvinismul (1564-1567) și unitarismul (1571), dar nu suportă ortodoxismul. Din 1571 și până în 1576, Ștefan Bathory, întemeietorul celebrei dinastii, conduce Transilvania luptându-se din greu cu românul Gaspar Bekes, pe care-l învinge și-l convinge să-i fie comandant de oști. După ce se transferă cu locul de muncă în Polonia, ca rege, în locul lui Ștefan vine fratele Cristofor (1576-1581), urmat la rându-i de copchilul personal, Sigismund, un îngâmfat de care istoria a făcut mișto cât cuprinde. Plin de sine, fiul caprei a încercat să fie lider regional, dar a sfârșit prin a fi păcăliciul universal care, după mai multe proiecte comune cu Mihai Viteazul l-a lăsat baltă renunțând, revenind și iar renunțând (1598-1599) la conducerea principatului în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory, lacheul tuturor puternicilor vremii. Cam asta era situația politică în Transilvania la momentul când Mișu Caftangiul se hotărăște să joace la Bingo și să câștige. Cu prețul vieții veșnice.” * Promoușăn: Nu mai aveți răbdare și vreți să vă povestesc despre Mihai Viteazul, mișeilor? Ho cu tata, că mai avem de lucru prin Moldova, că urmașii lui Ștefan cel Mare au fost niște belele.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
5 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu