Da, diminețile de granit se deschid
să intre când vor florile,
sau, dacă se întâmplă ceva dincolo de zid,
să ne strângă în brațe culorile
La știri nu se anunță nimic interesant,
aceleași probleme de viață și moarte,
un comando de îngeri în desant
pătrunde prin ferestrele inimii sparte
E dezastru înăuntru, paturile sunt desfăcute,
hainele strigă aruncate pe jos,
sunt câțiva morți pe redute,
și, printre ei, doarme omul frumos
Nu-l treziți, lăsați-l să doarmă un veac,
să încremenească orele de spaimă,
crește din el geruit, un copac,
aruncați-i pe umeri o haină
Probabil visează vreun înger,
de zâmbește enigmatic prin somn,
o, cât de tare, iubito, o să sânger
când în visul tău o s-adorm
Da, se încuie porțile înserărilor de bazalt,
dinspre tine bat vânturi de toamnă,
mă-ntorc în veacul celălalt
din care-am evadat, frumoasă doamnă
Pe aici nu e nimic sublim
aceleași probleme de viață amară,
îngerii din destin
au spart ferestrele și au ieșit afară
E dezastru și-acolo, țesuturi desfăcute,
inimile sunt strivite pe jos,
sunt câțiva vii pe redute,
mort e doar omul frumos...
7 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu