Am fost bolnav de tine de atâtea ori
încât nici doctorii nu-mi mai prescriu nimic,
de atâtea stalagmite și erori
mi-am devenit pe viață inamic
Prin lacrimi o corabie cu pânze
cerșea un vânt uitat înspre apus,
până-au căzut în sânge alte frunze
și-atunci tristețea absolută m-a sedus
Doar uneori din ceața amintirii
se-ntorc în inimă lumini târzii,
și-atunci pe rugul sacru al iubirii
ard fluturii-melancolii
Întind o mână prin ferestre sparte,
spre îngerul ce s-a-ncuiat în sine,
dau fumul existenței la o parte
și redevin și mai bolnav de tine
12 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu