Pe autostrada inimii, printre oameni grăbiți,
a căzut din vise un înger,
locuise în raiul meu sincer
pe unde se plimbă de mână hobiți
Trecând prin boreala auroră
s-a preschimbat în omul frumos,
ce poate-nlocui secundele din oră
cu sunetul inimii mlădios
Chiar dacă eu, ca de atâtea ori,
n-aș înțelege lucrurile simple,
aș evada din spaimă uneori
abandonat cu totul de cuvinte
E magic că pe-această autostradă
mai circulă din când în când,
pe lângă oameni palizi de zăpadă,
și îngerii ce-au plecat plângând
2 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu