Sunt ocupat cu viața mea tot timpul

Nu prea am vreme de trăit,
sunt ocupat cu viața mea tot timpul,
am și uitat pe cine am iubit
tot construindu-mi, pe genunchi, Olimpul

Mă cheamă îndatoririle de om
să robotesc din zori și până-n seară, 
sunt bomba nucleară cu-n atom
ce a uitat, de-atâtea-ndatoriri, să moară

Retina ne condamnă la infarct, 
la suferințe ce ne-atacă splina,
și încheiem cu diavolul un pact
până ne stinge Dumnezeu lumina

Fugim de bucuria fără nume,
îngândurați de noile probleme,
noi suntem în această lume
copii din flori îmbătrâniți devreme

E trist că dintre-atâtea alternative
alegem calea cea mai proastă,
și ne scuzăm cu-aceleași laitmotive
ce țin în lanțuri existența noastră

Ca un Sisif urcând prin el Olimpul
nu prea am vreme de trăit,
sunt ocupat cu viața mea tot timpul
și nu mai știu nici cine m-a iubit...


11 august 2018