sâmbătă, 11 august 2018

Cât o să fim contemporani

O să te privesc cu duioșie
cum treci printre ere căutând lumină,
și nu se știe până când
o să mai fim contemporani, străino...

Dacă în alte vieți mi-ai fost pereche
și împreună-am înfruntat furtuni,
în existența asta nefiresc de veche,
am fost copiii unor zei nebuni

Ne-am fost romantici, imprudenți și tandri,
și ierni ne-am fost, și gânduri fascinante,
ne cresc printre țesuturi oleandri
cu rădăcini halucinante

Ș-acum ne suntem lacrime în soare
de câte ori ne căutăm lumină,
și-această existență doare
cât o să fim contemporani, străino...


11 august 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu