O să te privesc cu duioșie
cum treci printre ere căutând lumină,
și nu se știe până când
o să mai fim contemporani, străino...
Dacă în alte vieți mi-ai fost pereche
și împreună-am înfruntat furtuni,
în existența asta nefiresc de veche,
am fost copiii unor zei nebuni
Ne-am fost romantici, imprudenți și tandri,
și ierni ne-am fost, și gânduri fascinante,
ne cresc printre țesuturi oleandri
cu rădăcini halucinante
Ș-acum ne suntem lacrime în soare
de câte ori ne căutăm lumină,
și-această existență doare
cât o să fim contemporani, străino...
11 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu