E bine că după decenii de ură,
de vise suspendate, de erori,
ne întoarcem cu mâna la gură
surprinși și noi de dezertări
Tu ești fericită și frumoasă,
pământul pentru tine-i lumină,
sunt mândru de tine, iubito,
ai fost o eroare divină
N-ai mai trecut demult pe aici,
la mine în suflet e vară,
numai tăcerile dor
și-ncontinuu or să doară
Ai fost o magie sublimă,
înger perpetuu, niciodată femeie,
te strigă și acum fluturii
uitați de noi, în tranșee
Poate acesta-i finalul dorit
de legile firii, de astre,
ca un viscol flămând te-am iubit
provocând îngheț și dezastre
Nimic nu se mai poate schimba
câtă vreme ne e teamă de viață,
avem dreptul să trecem prin vis
spre castelul de gheață
Numai să ai timp și de îngeri,
viața curentă-i teribil de grea,
chiar dacă doare adevărul, iubito,
ai ales să nu fii niciodată a mea
6 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu