Uși

Unde deschid o ușă, tu înalți un zid,
în care tai uneori o fereastră,
prin care privești străină
cum moare o floare albastră

Îți treci prin retină amintirile
din altă existență, demultă,
strigă disperarea în sânge,
dar nimeni n-o ascultă

Eu nu sunt de aici, din această uimire,
sunt dintr-un copac îngropat
atât de adânc în amintire
că nu l-ai terminat de sfâșiat

Nici tu nu ești din golul din jur, 
din orchestra încuiată în vaier,
de câte ori deschizi fereastra
îți cresc aripi de aer

Și totuși, în zidul sufletului 
deschid uși prin care să treci
când, mânată de arșița nopții,
din neant înspre mine-ai să pleci


10 august 2018