Te asigur, locuiește aici

Tu ai venit, ai colorat cerul cu vise,
ai aprins și-acel curcubeu
sub care culegeam narcise
blestematului de suflet al meu

Ai mers mai departe prin mine
explorând sanatorii diverse,
pe unde au trecut spre tine
ochii umbrei submerse

Ai aruncat pe cerul inimii stele
și s-a umplut neantul de lumină,
pășeai sfioasă pe urmele mele,
minunată durere, magie divină

Te-ai speriat și tu de atâta cer, 
de-atâtea drumuri care duc
spre descifrarea unui ieri
pe unde umblu de năuc

Și-acuzi fără să-ți fie teamă,
și te pripești din goana clipei
să îmi strivești o lacrimă în geană,
și liber frâu să dai, din nou, risipei

Și te-ai convins, neexplicând firește,
că dintre toate ale mele, 
chiar dragostea de tine îmi lipsește,
că sunt doar robul umbrei rele

Dar te grăbești, ca-ntotdeauna,
să tragi concluzii la bilanț,
eu îți sărut din noaptea vieții mâna,
chiar dacă sufletul se zbate-n lanț

Și s-ar putea să îmi lipsească
vreun atribut al sufletelor mici,
dar dragostea dumnezeiască,
te-asigur, locuiește aici 


7 august 2018