În patul meu doarme-un peron de gară,
pe care trenurile se răstoarnă,
cu tot ce-a fost frumos odinioară
și-un înger cu zăpadă-n sânge-mi toarnă
Și curg ghețarii dintre noi spre stele,
pe unde doar un singur curcubeu
se-agață de urmele mele,
de parcă l-am rănit pe Dumnezeu
Titanicul așteaptă în aortă
destinul ce-a uitat să îl dezghețe,
îmi sunt de-un milion de ani escortă
să nu mă vândă ieftin precupețe
Și mi se pare că lipsesc din poze
tristețile de chihlimbar,
cuprinse de-înserare și psihoze
au eșuat în avatar
Și-n mintea mea, pe un peron de gară,
doi călători întârziați
așteaptă trenul dinspre-o vară
în care să se urce speriați
1 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu