O, ziua aceea n-am s-o uit niciodată,
ziua în care te-am cunoscut;
tu, frumoasă ca amfora unei statui grecești,
de mirare și lut
Erai atât de tânără printre ruine,
o cosânzeană evadată din povești,
de-atunci întâmplările prime
se-ntreabă unde ești
O, ziua aceea n-am s-o uit niciodată,
ziua în care te-ai născut a doua oară,
atât de minunată
că amintirile au început să doară
Spune-mi, iubito, ce s-a întâmplat
între cele două zile în care te-ai născut,
de te caut prin toate războaiele
să-mi fi ultimul scut?
20 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu