Printre amintiri

CE MULT TE IUBESC

Ce frumos va fi în zori
când am să-ți dăruiesc iubirea mea
și când tu ai să spui:
ce mult te iubesc!

Ce frumos va fi la amiază
când am să-ți spun,
sărutându-te șoptit, ca o părere:
ce mult te iubesc!

Ce frumos va fi în amurg 
când ai să te apropii de mine șoptit
și-ai să-mi dăruiești iubirea ta,
ca o părere sau ca un vis,
spunându-mi:
ce mult te iubesc!

Ce frumos va fi în zori 
când nu vom avea amintiri,
ne vom dărui la nesfârșit iubirea,
iar ecoul ne va răspunde,
printre lacrimi de fericire:
ce mult te iubesc!
ce mult te iubesc!

Ce frumos e cuvântul ucis
de lacrimile iubirii și sărutări,
când fericirea te invadează,
iar ochii strigă:
ce mult te iubesc!
ce mult te iubesc!

15 ianuarie 1991

DESPRE LUCRURI ADEVĂRATE

”Când ne-am despărțit 
s-a făcut noapte”,
așa mi-ai spus 
arzând printre șoapte

”Iubite, când ai plecat spre casă,
înghețase luna,
dar inima-mi bătea
în pieptul tău într-una

Am lăcrimat când ai pornit
pe drumul lung,
aș fi vrut să fiu drumul tău
să mă străbați și să nu-ți ajung

Am plâns, iubite, 
sub cerul tăcut
mi-era bine, și mi-era frică
să nu te fi pierdut...” 

Nu ne despărțim nicio clipă, iubito,
mă dor frunzele moarte,
îți împrumut o aripă
să zbori mai departe...

16 ianuarie 1991