Zadarnice vise se zbat în sânge,
inutile-s iertările venite târziu,
în tăcerea de piatră sufletul plânge,
drumurile sunt închise și-n jur e pustiu
Dor și mai tare căutările sumbre,
niciun semn nu arată traseul invers,
prin ochii închiși au trecut niște umbre
ce prin mine un mileniu au mers
Se-amăgesc că de mâine, pe mare,
vor trece corăbii imense de flori,
din care vom coborî fiecare
ca doi regăsiți, în sfârșit, călători
Și vom merge împreună departe,
unde n-a fost niciodată vreun om,
unde suflet de suflet nu se desparte
și vom fi un singur atom
Dar viața aceasta desenată pe cer
cu creta, de un înger drogat,
s-a-ncuiat de bunăvoie în ger
și pe noi, separat, ne-a înghețat
Prin deșertul de gânduri și piatră
se aude uitarea cum plânge,
o lună blestemată ne latră
și cresc stalagmitele-n sânge
21 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu