Printre atlanți

Mă ridic de la masa de scris. 
Mi-s privirile umede.
Ai înotat prin ele 
ca un nufăr cu rădăcinile-n mâl
Mă ridic de la masa de scris. 
Mi-s privirile încețoșate
de atâta Cernobâl

Nu mai am nevoie de mine, 
dar demonii au
și mă-ndreaptă spre masa de scris,
trec stiloul dintr-o mână în alta
să te mai scot o dată din vis

Stropesc cu cerneală pereții,
caii verzi nechează speriați,
plâng în mine meduzele
rătăcite prin Munții Carpați

Mă-ntorc la masa de scris
și ea mă privește ciudat,
până cad din vis
peste umbra ta înșirată pe pat

Cuvintele se tem, se dau la o parte,
unele se-ncuie în dicționar,
pun biciul pe ele
și-aprind rugul amar

Speriate, acceptă să ardă,
de atâta fum și lumină
nu se mai vede viața bastardă

Mi-s privirile umede
și, prin ceață,
se aud zgomote de talanți;
nu-mi pasă
și mă amestec printre atlanți


1 august 2018