Până când ne vom revedea
ia-mă cu tine, poartă-mă-n sânge, în retină,
să-ți fiu prin nopțile adânci
rază de lumină
Închide în surâs diminețile înrobitoare,
munții noștri și toți cerbii subțiri
ce ne-au fost călăuze
printre uimiri
Amiaza aceea miraculoasă
leag-o-n altar, lângă îngeri,
tu, cea cuminte și cea frumoasă,
ca o floare de mac în inimă-mi sângeri
Până când ne vom revedea
strivesc sub călcâi șarpele îndoielii și steaua polară
ce-nfrigurează zborul,
iubita mea dulce-amară...
28 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu