Am să-ți cânt, iubito, acel cântec

O lumină m-a izbit în suflet
ca un glonț tras de inimă dinadins,
din existența solară
mâna de zăpadă înspre mine s-a întins

Amintirile ascunse-n țesuturi
deodată au țâșnit,
ochii invadați de lumina din fluturi
prin secundă au râșnit

întorcând magice întâmplări
dintr-un timp imposibil de șters,
și-am pornit pe acele cărări
pe care împreună am mers

După care prăpăstii imense,
ascunse în golul din visul primar,
se-nchideau sub valuri submerse
aerul devenind dintr-odată mai rar

Sentimentul de vieți risipite
pe altarul motivelor false,
invadează vise strivite
sub rugul promisiunilor arse

Și doare cumplit că nu se mai poate
da un refresh disperat la destin,
pe ultima filă de carte
lăcrimează pasărea-spin

Și doare lumina izbită de suflet,
șarpele-timp ce-ntre noi s-a întins,
am să-ți cânt, iubito, acel cântec
ori de câte ori nu-mi mai ești dinadins


21 august 2018