Te voi chema în ajutor, Iisuse

Și toate câte mi se-ntâmplă pe pământ,
în fiecare zi ce trece prin ruine,
mi-împrăștie cenușa-n vânt
pe unde s-ar putea să dea de tine

S-atâtea întrebări fără răspuns,
și-atâtea așteptări de tragedie,
că un mileniu nu mi-ar fi de-ajuns
să-ți povestesc iubirea-ntreagă ție

E imposibil să ne fie vară
când era glaciară crește-n gânduri,
și toată existența o să doară
că n-o să ne îmbrățișeze aceleași scânduri

Să trecem prin furtuni medievale, 
corăbii smulse timpului barbar,
în trup cu mine,-n suflet cu-ale tale,
întoarcerea din timp e un calvar

La miezul nopții când va bate ora
fără motiv ai să te-ascunzi în mine, 
și spre necazul tău și-al tuturora,
o să îți fie dintr-odată bine

Și până-n zori, când sulițele vieții
îmi vor străpunge coasta, de sunt viu,
eu voi uita că-s obligat tristeții
și doar în aparență te mai știu

De bună seamă, marile instanțe,
vor face reunirea-n plen,
mai au de judecat niște restanțe, 
dar de verdictul lor nu mă mai tem

Aprozii încuiați demult în sală, 
prezența din orgoliu-o vor striga ,
și ca la premierele de gală
le vor răspunde numai spaima ta

Iar eu, pierdut pe mările impuse
de-un veac tăcut și imposibil,
te voi chema în ajutor, Iisuse,
să-mi faci destinu-acesta invizibil

Și dacă ai vreun înger de rezervă
ce-ar fi dispus să croșeteze stele, 
trimite-i o adresă și prezervă-i
un loc la clasa întâia umbrei mele


6 august 2018