Tristețea mușcă din trup
ca o fiară flămândă;
de jur-împrejur năluciri,
umbrele văzduhului stau la pândă
vânând amăgiri
Această carne a mea și acest trup,
acest suflet sărat împresurat de alge,
mi-e singurul scut
în care mizeria lumii se sparge
Vine dinspre apus
cocorul de strajă luminii, mâhnit,
cade cerul în sensul opus
cu tot ce vreodată ireal am iubit
Printre țesuturi demult putrezite
dezertările stau la pândă,
dincolo de ușile geluite
tristețea mușcă din trup
ca o fiară flămândă
15 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu