Vreau să rămân singur cu Munții Carpați

Și acum, îngerilor, plecați!
Vreau să rămân singur cu Munții Carpați!

Vreau să rămân singur cu melancolia, cu norii,
Ascultați cum țipă cocorii!

Și ce mai rămâne? Neantul.
Și noi, unul fără de altul.

Plecați, lăsați-mă-n pace,  
Noaptea drogată în sine mă trage!

Luați cu voi visele, toate visele,
Plecați și lăsați-mi abisele!

Da, nu vreau să vă mai văd,
lăsați viscolul să mă-ngroape-n prăpăd!

Plecați! Sunteți mincinoși și intriganți, 
să nu vă mai văd prin Munții Carpați!

Și nici voi nu vreau să mă vedeți, 
zadarnic desenați umbre vechi pe pereți

Plătesc de două ori aceeași vină,
de-a nu accepta iubirea puțină

Plecați! Lăsați-mă să m-ascund
în peștera inimii mai curând

Și niciun ochi nevinovat de fată
să nu mă mai găsească niciodată

Lăsați-mă cu ochii-nlăcrimați,
Vreau să rămân singur cu munții Carpați 


6 august 2018