Să nu putem definitiv iubi

În viața îngropată-n zgură
există taina de-a iubi,
fără rețineri și măsură,
mai mult decât se poate povesti

Se smulg din suflete copacii
bătuți de vânturi seculare,
pe unde au crescut acacii
cu rădăcinile amare

E un preludiu-al reînvierii
trecutelor melancolii,
de spaima toamnei și-a tăcerii
redevenim abrupt copii

Suntem doi îngeri cercetând lumina, 
cerșindu-și drepturile ninse,
pe unde eu și tu, străina,
lăsat-am dorurile aprinse

Dar nu există nicio scuză
cât încă suntem oameni vii,
ca-n viața dinadins confuză
să nu putem definitiv iubi...


29 august 2018