O să luăm universul la rând
și-o să-i desfacem porțile larg
pe lună o să-nfigem un catarg
nici prea târziu nici prea curând
să nu se sperie vreo mare tristă
și să arunce-n noi cu sare
de-atâta neașteptată înserare
tot ce a fost nu mai există
Tot ce va fi s-a sinucis
când au plecat cocorii în apus
și mi-ai înfipt în inimă un fus
sau o agrafă nu mai știu precis
Dar se ne-ntoarcem pe cometă
ne așteaptă acolo un castel
și armele stau pe rastel
și tu te plimbi pe bicicletă
de nu mai e folositor
nici Carul Mare nici cel mic
și nu mai pot să fac nimic
decât să mă topesc ușor
și să mă scurg pe Jupiter
sau poate pe vreun satelit
pe care-n vis ne-am și iubit
sub ușa de la frigider
Și nu era târziu și nici curând
mi te strângeam la piept intrusă
și-ai acceptat că poți să fii sedusă
de luăm toate planetele la rând
2 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu