Te privesc îndelung
îți cercetez fața cu-n detector de metale
îți citesc gândurile le modific la strung
și-ți scutur sufletul de petale
Te sfredelesc cu privirea
irisul se-aruncă-n neant
ratând întâlnirea
cu ochiul meu de smarald
Te sperii când vreau să citesc
ce stă scris pe coperta inimii tale
munții de zăpadă se năruiesc
în abisuri mortale
Te privesc ca un rege
vreau să știu dacă îngerii se mai vând
și ce se va alege
de visul meu curând
ce se ascunde
dincolo de cuvinte de aparențe
unde nu pot pătrunde
și sufletul meu se preumblă în zdrențe
Te privesc îndelung
și-aș vrea timpul să se-nvârtă invers
să-nlătur șpanul de strung
să văd ce-i dincolo de univers
Dacă-i o lună rotundă nebună
ce-nghite pastile de sare
sau e vreo înserare imundă
exilată dintr-o piatră de mare
Te privesc printre secundele lungi
și te-nfunzi cu totul în retină
la mine-n suflet când o să ajungi
să-l arzi cu lampa de benzină
să nu mai tremure de-atâta frig
de îndoieli și de tristeți parșive
mă strâng la pieptul tău covrig
cu toate gesturile mele corozive
Și uit pe loc că te-am strunjit la strung
să-mi fii lumină în amurg
31 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu