ÎI SPARG IADULUI ȘI ULTIMUL GEAM

Zalele vieții noastre sunt numărate

hai să le lustruim cu seul din flori

să nu mai lăsăm hidrele disperate

să ne sugrume ultimii cocori

Hai să ne mărunțim la moara de greieri

printre oase de fluturi sublimi

în gândul meu te aud cum treieri

și mă bate vântul pustei hain

Și mă sugrumă atâta întuneric

și pielea de șarpe-o arunc

orizontu-mi înghite destinul homeric

și pe tine te-ascunde-n adânc

într-o scoică de valuri proscrisă

pe țărmul inimii de mărgean

în noaptea aceasta de umbre ucisă

îi sparg iadului și ultimul geam

Și lanțul ce leagă văzduhul cu-n nod

îmi târăște-n rugină visul pribeag  

dar nu cunosc iubito alt mod

ființa după mine să-mi trag

până când redevine absolut

îmbrățișată de neștiuta furtună

ștergându-și sângele de lut

se va ascunde-n coaja de alună

în care dormi pe patul pliant

strângând la piept fotografia

relicvă din mileniul celălalt

în care-ți studiasem geografia

și munții tăi i-am tatuat pe cord

printre crevase și saline

dar ți-ai întors antenele spre nord

și-n toate hăurile alpine

te-am căutat străpuns de dor

și mi-am ascuns gândul în scorburi

și frunzele sunt lacrimi în decor

iar drumu-i un calvar printre fiorduri

16-17 septembrie 2014