Corabia mea va pleca din lagună
cu toate iluziile sfâşiate
tâmplele izbite de vânturi sărate
zădărniciei încă-i dau arvună
îmi mai cos cu vânt rănile supte
din ultimul naufragiu intern
suflet plin de cicatrice te cern
învelit de steagurile rupte
E o minune că sunt nevătămat
legat de catarg ca Ulise
atacurile de cord precise
m-au pătruns dar nu am cedat
Mirându-se de atâta împotrivire
mi-au pus înspre aortă paznic
pentru finalul prevăzut năpraznic
spânzurare lapidare strivire
Voi trece prin următoarea furtună
cu toate catargele rupte
sfâşiată de nesfârşitele lupte
corabia mea va acosta în lagună
21 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu