Se zbate aerul între copaci
miroase a pământ chemarea
ce faci ?ce faci ? ce faci ?
se tânguie între pietre marea
Gândul dărâmă soarele
și-l îneacă-n mirare
ca să-l plângă izvoarele
Se zbate-un țipăt de cocor
se-nvălmășesc secundele , urmele
ce faci ? ce faci ? ce faci ?
în ecou se-ascund frunzele
Lebedele zămislesc absolutul din tristețe
Noaptea se zbate în privirile mele răzlețe
2 noiembrie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu