Nu-mi privi ochii când sunt trist
că toată tristețea în tine se varsă
și-ar fi nevoie de un exorcist
să te recompun femeie frumoasă
Nu-mi asculta cuvintele de cânt
balade care-au rupt inimi de piatră
că ți-ai dori să intri în pământ
și să alungi toți câinii ce mă latră
pe multe voci într-un canon profetic
predestinat să-mi încleșteze auzul
mi-ai arde trupu-albastru de eretic
și nu mi-ai accepta în veci refuzul
de-a alerga în cursa ta de îngeri
să schimb cămașa morții pe-un voal
și dăruiește-mi ochii verzi și sinceri
să pot vedea prin timpul infernal
Nu mă striga când nu pot să aud
că sunt legat în funii ca Ulise
e arșiță cumplită-n universul nud
mă strâng genunchii încleiați în vise
Dar o să-i smulg cu-n clește de lăstuni
să-mi pot continua spre tine marșul
din creuzetul lunii să m-aduni
la mine-n suflet s-a înecat orașul
cu străzile înguste și captive
în propriul perimetru de bazalt
amestecă-te în salata de andive
să te mănânc ca-n timpul celălalt
în care-am dezertat pe Marte
și am sărit de-acolo goi în mare
iubito ,nici nu-i prea departe
te aștept pe țărm păzind o floare
Te rog să vii mi-ești unic exorcist
și-n trupul meu sălbatică te varsă
nu-mi privi ochii dacă-s trist
că te răpun femeia mea frumoasă
13 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu