Mă prăbușesc prin implozie
calc în mine
pe mormanul de moloz
Și ochii plouă
pe tălpile roz
din care țâșnește lumina
rupând noaptea în două
Și prin crăpătura timpului
scoți capul de bufniță
și te strecori ca o hoață de uliță
în absolut
Îngerul îți pătrunde în trup
și zburați definitiv
în nevăzut
9 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu