E seară-n suflet sunt singur cu mine
și-mi plânge în aortă puiul de cuc
și nu știu unde sufletul să-mi duc
că n-ai aprins cărarea către tine
Și mi-e pustiu și-mi pică în decor
toți solzii crocodililor distruși
îmi strivesc inima aceleași uși
pe niște scări în golul meu cobor
Și mi-e târziu și mi-e amar și doare
această răstignire-ntre coperți de fum
și merg de unul singur pe un drum
și-mi cad ca o cometă la picioare
Dar poate într-o zi de briantină
ai să te-apleci deasupra spaimei seci
și-ai să-mi săruți fierbinte ochii reci
și-ai să aprinzi în cosmos o lumină
pe care-n graba morții am s-o sorb
să-mi pâlpâie-n viscere ca o lampă
s-o tatuez pe suflet cu o daltă
și să te sorb cu pofta mea de orb
16 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu