Mă dor toate secretele
toate tăcerile toate negările
lipsa de suflet și de încredere...
Urc niște trepte cobor niște trepte
și mă repet la nesfârșit
am călcat cerul fără teama de margini
m-ai luat de mână
m-ai privit în ochi
și m-ai mințit
Și de pe Steaua Polară
m-am prăbușit
Oasele au început să-mi umble
cu inima în mâna dreaptă
aorta ca o cerșetoare la colțul străzii așteaptă
s-o dăruiești cu ceva
dar cerul nu era în palma ta
era altundeva
Și urc din nou niște trepte
prin mine în sus
dar nu mai e timp destul
deja am apus
Și cobor prin trahee obosit
de atâtea căutări printre minciuni
m-am prăbușit
Doar umbra la fereastra timpului
de formă o mai țin
m-ai ucis
și-mi doream atât de puțin
24 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu