Mai există vreo șansă, vreun drept la cuvinte
mai putem să îi spunem femeii firesc
c-o iubim într-o luntre pierdută în minte
când frunzele pleacă și nopțile cresc
Mai putem să ne spunem că uite ce toamnă
adie fereastra într-un colț de perdea
că iată ce vise îmi scutur-o doamnă
și uite cum vântul mă strigă prin ea!
Și uite cum gândul se-ascunde departe
în mugurii nopții alintându-se prim
mai e timp pentru toate, mai scriem vreo carte
bătută-n cuvinte cu osul de pin ?
Și uite cum veacul își comprimă pașii
focul vrea pădurea într-un dans vulgar
nostalgii revarsă din priviri ocnașii
și își cern acorduri nori cu glas amar
Mai există vreo șansă, vreun drept la cuvinte
mai putem să îi spunem femeii firesc
c-o iubim într-o luntre pierdută în minte
când frunzele pleacă și nopțile cresc...
28 septembrie 1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu