Viața-i o minciună de la un capăt la altul
ne trece prin oase ca o ghilotină de ger
sufletul se ascunde-ntr-un câine-hingher
și-n inimă străzile-și toarnă bazaltul
Și-n conflictul mondial cu propria umbră
ne pierdem echilibrul existenței precar
diezul se stinge înhățat de becar
și-n sânge ne crește sălbatica tundră
Și suntem lupi pe-o stâncă la pândă
ne e foame de carne ni-s dinții ascuțiți
nici nu e nevoie să mai fim asmuțiți
prada-și așteaptă sortita osândă
Și uităm ce destin ne tremură-n gene
ce-a fost ca să fie aruncăm la gunoi
ne facem statui din fecundul noroi
și de timpul sublim periodic n-e lene
De iubire uităm și de cerul înaltul
pe care-am bătut luna în cuie
pe-o scară de fulgi nevăzutul se suie...
Viața-i o minciună de la un capăt la altul
25 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu