Mă car pe mine ponosit bagaj
dintre bagajele pe care le-am robit
potcoava calului m-a tot lovit
până am căzut cu liftul un etaj
și n-am mai vrut să mă întorc
pe scări ,mi s-au părut mucegăite
le-au măturat demult niște iubite
școlite parcă la New York
într-un septembrie de fum
când peste zei plutea orașul
și s-a închis în ploi ocnașul
lovit în suflet de-un taifun
Se face totuși mult tapaj
se pun ștampile iluzorii
mi-adună umbra călătorii
și mi-o aruncă în triaj
printre vagoane ruginite
în care luna pare-o lustră
și mi-o înghite o mangustă
consumatoare de iubite
11 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu